“Sunt la medicina si asta imi ocupa tot timpul“… NOT always true… 
Adevarul e ca preocuparile mele blogaresti s-au racit saracele aproape de tot.. lipsa de interes, puterea de a tasta, cand-e-chef-nu-e metoda, preocupari diverse, dar niciodata lipsa de inspiratie.
Im not dead , just underground:)))
and coz im in a very good humor tudei……:D:D:D
couldnt o` done it better!
MY GOD WOMAN!!!:))))
believe in the power of change..good healthy, happy change:))
Luni
Realizez ca niciodata nu am examinat temelia credintelor mele deci as putea sa gresesc in totalitate. Sincer sa fiu, nu cred ca ma insel in vreo privinta, dar ma gandesc ca poate fi amuzant sa aduc dovezi in senul acesta.
Marti
Am deschis ochii cu realizarea solida: Eu sunt. Eu exist.(Note to self: imi trebuie un slogan mai comercial.) M-am lasat purtat de val si m-am autoconvins ca sunt, prin urmare, non-fizic si indivizibil. Inca o zi productiva!
Miercuri
Propria existenta ca fiind singura certitudine se dovedeste a fi ingraduitoare. trebuie sa gasesc un motiv pentru a crede ca si celelalte lucruri exista. Un Dumnezeu bineintentionat ar explica lucrurile, dar nu am dovezi ca El exista. Argument pe care il voi imprumut de la Aquinas. Sper sa nu isi dea seama nimeni.
Joi
Nu sunt sigur ca imi amintesc exact ce am facut toata ziua. Probabil nimeni nu isi va aminti.
Vineri
Privind in urma, argumentul lui Aquinas despre existenta lui Dumnezeu pare ridicol. Incerc sa gasesc altul. Nu reusesc. In schimb, mai fur un argument de la Aquinas.
Sambata
Trebuie sa inchei subiectul azi. Ipoteza ca existenta lui Dumnezeu face ca toate lucrurile sa fie demne credibile pare greu de digerat, din moment ce ni se permite sa facem atatea greseli. Concluzionez ca se straduieste din rasputeri.
Deci, din moment ce eu exist, Dumnezeu exista si El nu ne-ar insela, pare motivat sa afirm ca totul este mai mult sau mai putin asa cum pare. Ce usurare!
Dumnica
Pfuu, merit o pauza dupa toate astea! Imachetez hainele pentru o excursie cu familia regala in Suedia. Sper ca regina nu are obiceiul de a se trezi prea devreme.
Articol preluat de aici
[sufar].. putin pe indesate, si putin pe laturi
suferinta mea e ca plicul de ceai,
apa fierbinte imi dilata endorfinele, gandurile se transforma in raci…
oare chiar am exagerat cu cumparaturile zilele astea…
da da bine nenea [*FancyModernDayMoneyFactoryDreamEatinLifeSuckerThoeryMunchkin
psihologu**] spune in toata lumea pe diferite voci si cu diferite grimase ca terapiile prin exagerari - spart oglinzi- tipat la perete- plangi si te descarci ..pe timpul lui si banii tai - cumparat nothingness din vitrine plenare si dea pururi noi te ajuta ! te ajuta sa ce? sa ai cosmaruri ca ti.e gol buzunarul? nu am nimica cu nenea [***FancyModernDay..blabla ..***]
postul asta nu are nici o logica ascunsa…fac terapie…ma descarc…pe banii mei …pe timpul meu..pe tastatura mea ..si butoanele patate cu ceai imi zambesc…k doar totul zambeste…k doar de aia e terpaie!!
aa..si cine spune ca omul este un animal politic sa si-o tina pentru el.. ma ridic deasupra si refuz conditia … ultima oara cand m.am trezit in jungla o foooostt….hmm….niciodata!?!!! chiar dc refuz etichetele TOTUSI aprob aberatiile in ones safe zone…
[sufar] … un pic pe stanga un pic pe retina, si mai spre dreapta
[sufar] de optimism debordant si de aia ma iert prea usor … si toate personalitatile mele integrate protesteaza pentru ca lor le convine sa ma dedublez sa ma perii sa ma agit pentru confort emotional..sa ma agit pentru depresiile care ma duc in melancolia de ora 5 cu cofeina ceara topita si muzica de parcarea unui local olddie but oh so goldie gen down in mexico …melancolie de 5 pana la 6.35 care e asa de dulce…
cand totul devine mai acru.dulce.amaristico.fantezist…vin spre mine ecourile mele punkrokiste … ah….reality.,…smells fresh
exista cateva lucruri constant bune, megalisticoase si extaticosiropoase…..eu am aflat unul
dintre ele …. si sunt mandra
si da.. in ce priveste royal crowned heads
e adevarat ca nu ploua niciodata la fel…
Oare chiar invata omul din tragedii? Oare din moartea ei am invatat macar ceva?… oare mintea mea pietroasa si-a gasit un petec de lumina in una dintre cele doua experientae umane fundamentale? oare am crescut un cm sau am decazut un bolovan?
de un lucru sunt sigura….am fost mult mai interesata de sentimentele ce mi-ai provocat, chiar mai mult decat posibilele ei transfigurari.. si e trist…e foarte trist…pana la sfarsitul zilei am ramas o arhitectura searbada si stoica, am ramas la fel de singura ca inainte…
atunci cand zilele tale devin haotice, si faptele tale inexplicabile….te intrebi oare care e masura in care Dumnezeu e dezgustat de tine? unde e limita pana la care gasesti iertare…caci intelegere ar fi prea mult…?
oare unde se opreste nebunia din viata unui om? sau oare se opreste? se spune ca fiecare are ciudateniile lui…dar atunci cand devi dezgustat de lucrurile din viata ta se numeste ciudatenie?
ma vedeam trecand pe strada si in pumni aveam o farama de nisip …. stiam atunci si acolo ca nu eram decat ce am in mana… si ca tot ce ma face deosebit nu se afla pe aceasta lume..si totusi de prea multe ori inchid ochii si aleg 180…
cand totul isi pierde esenta si nu mai conteaza o eticheta si un nume..ramai singur si dezgolit … esti transparent si vulnerabil… atunci poti sa gresesti cel mai usor …si ranind ramai si mai singur… oare unde se opreste nebunia?
si apropo ….pe mormant erau peste 100 de coroane….am pus 2 trandafiri la capul vostru…
Trecea, intr-o dimensiune exacerbata, pe strada, o silueta slabanoaga. De mana dreapta era atarnata o doza de Cola umeda, si pe gat se prelingeau urmele gandurilor ei. Era tacuta si enigmatica, cu o privire voluptoasa si aprinsa. Cauta pe cineva. Cauta … dar nu mai conteaza …
Genele i se incolaceau in jurul soaptelor, o strigau, era scarbita…
Semnalele luminoase o strigau, vitrinele vii intindeau scheletele spre ea, noaptea tacea, zilele dormeau. Nimic nu o fascineaza, si ea dormea si era scarbita.
Pe strazi treceau metafore imbujorate, ruiniele a ceea ce au fost odata oameni. Unii zambeau, altii vociferau, dar oricum nu conta, toti erau morti.
Noptile sforaiau, zilele curg si ea privea si era scarbita.
Curgeau torente pe obrajii stacojii, curgeau sperante si minciuni, cadea si ea odata cu ele. Totul se reducea, totul se inchidea in sine, drumurile continuau sa se incovoaie fara rost. Totul murea si ea era scarbita.
Era sumbru, poate chiar trist, dar nu are importanta.
Cautarile ei o duceau in strafundurile experientelor umane, dar tot ce gasea erau niste palcuri de maimutici alcoolizate, gramezi de ambalaje mototolite, scanduri scartaitoare si poate cateva flori uscative.
Un minut de nou…un minut de inedit…ceva nou…ceva original…sufocare, tacere…
Ochii ei se inchid peste o lume de farfurii sparte, un taram de copy paste, un afis prost cu o recenzie superba, dar falsa.
si e de abia dimineata
SUPERTERIBILISTICOS !!!
Tabara se inscrie prin excelenta in genul de experiente de care iti amintesti chiar si atunci cand de abia reusesti sa mai numeri cei 3 dintisori pe care ii mai ai in gura.
Peisajul a fost un refugiu vizual, te gadila adrenalina cand priveai de pe terasa la muntii dinainte si aveai impresia ca plutesti in atmosfera. Mi se incolaceau buclele cand realizam ce grandori au fost create pe lume.
Dupa cum s-a putut jos observa, ganurile mele initiale nu au coincis de nici o culoare cu ceea ce a iesit pana la urma din articolul meu… totusi am primit critici favorabile, zic eu. Vocea pesonajelor nu e bine individualizata, mi s-a zis ca am turnat prea mult din zelul meu, daaaar se pare ca daca eu sunt multumita, atunci e bine asa, soarele continua sa se invarta pe axa si apa curge in aceeasi directie.
Fiecare participant, toti oameni cu stofa de soricei de biblioteca, plini de talent, pasiune si idei, si-au intins neuronii la maxim si, cred eu, fiecare a fost un succes in sine. Alte articole si detalii despre tabara de jurnalistica, participanti, articolele nascute acolo se pot gasi aici (desi s-ar putea ca situl sa aibe unele deficiente si sa nu se deschida de fiecare data… cel putin la mine s-a intamplat).
Cat despre mancare si ea a fost superteribilisticoasa… cum am mai si zis inainte si vinovatii principali sunt:
Dorothy si Stuart, britanici pur sange, distinsi si dotati cu un umor specific, buni bucatari amandoi, (desi Dorothy afirma ca Stuart gateste mai bine, sa fie asa oare?). Amandoi au terminat Cambridge si sunt un adevarat izor de stiinta. Stuart e analitic si logic, desi se pierde in explicatii, un om cald si rational, prin definitie englez.
In tabara a fost o paleta variata de culoare umana. O sa fac un foto portofoliu cu fiecare, da acuma n-am destul chef timp si imaginatie.
DIN VOLUMELE EAU DE TOILETTE.
CFRul la putere!
Pe drum inapoi ne-am delectat cu unde metafizice de dubluvece, o adevarata eau de toilette romaneasca.
Prin gari mi se focalizau pupilele pe niste omuleti scunzi si indesati si imi intra clickul brichetelor in receptori. puff..si iluminau tigarele…
Timisoara e tot acolo unde am lasat-o…
gara. trenuri. un iz macroagasant de oameni murdari, stampilati cu parfum de nicotina si Gucci CFR free unlimited edition. oameni grabiti, valize care se tarasc zgomotos si indaratnic in urma lor, siluete mortuare, palide, personaje stranii si oameni care ar prefera sa curete o sacosa de ceapa decat sa se afle in gara Timisoara Nord. oamnei ca mine. Mmmmda….poate nu chiar o sacosa, dar in orice caz ….
trenul Timisoara - Bucuresti pleaca de la peronul 4 la 8.23 …. hmm… trebuie sa alerg.
uh… ma lovesc de alte figuri obosite si plictisite, un grup de pensionari plecati in turma in vacanta sunt in polemica. mancac un sandwich si are gust metalic de CFR.
Sobolanul de fier aluneca pe sine cu un scartait… si hopa sus trantesc bagajul de 3908358998 de kg in vagonul 3. toate herniile mele cred ca protestau in momentele acelea, iar eu imi uram cu desavarsire hainele.
drum lung, muzica buna, pisicismele unui baiat rasfatat din fata mea, o revista veche din aprilie… wow nici nu mai tin minte ce am facut de Pasti… si iata-ma aruncata pe betonul Sibiului.
prima impresie: `hmm..` a doua impresie `wow` a treia impresie `bah da astia nu au strazi?` (drumurile toate erau pietruite fara distinctie intre sosea sau trotuar.) Lumea se uita cu obiecti si fastaceli cand le ceream ceva indicatii. `Biserica galbena…sigur e aia mai incolo dom`soara…da nu te lua dupa mine ca nu stiu unde e`. `aaa… biserica…nu nu … e in cealata parte…magazin? aa nu….nu este pe aici nici unu` ARE CINEVA BATERII IN SIBIU? se pare ca numa la magazinul de la cocotii din deal aveau. Totusi capitala culturala europeana are je ne sais qui, oameni binevoitori si strazi pietruite medieval style. Fermecator.
Autocarul 22 spre Paltinis? unde? aaa statea in fata noastra de 42 de minute…aham bine ca am aflat. soferul se parea ca stie unde merge. un om cu trasaturi sigure si nealterate de ingrijorari. Totusi ne-a lasat cu 12 km mai departe de destinatie… asta nu ar fi fost o problema prea mare daca afara nu ar fi fost ceata, umezarie si bagajele se balaceau satisfacute in raurile de pe sosea. pana am ajuns la vila au mai trecut minute pretioase de somn.
`Voi sunteti ratacitii?` `Da da noi !`
am dormit bine ….am dormit putin si am dormit cu muzica.
Primele zile au fost lingvistico-exuberante, suprasaturate de zel si emotii literare.
Imagini absconse de dupa scaune, priviri sfioase si lacunare, bombasticisme si mancare buna. Vai ca e orgie culinara in tabara asta ***am emotii***
Adevarul e ca ma fascineaza grupuletul acesta vorbaret si binedispus, cu opinii puternice si statornice. E un grupulet simpatic de intelectuali, ce ma duce cu gandul la anticii greci sau romani, cand se intalneau in forumurile lor pompoase sa discute fel si fel. Fiecare participant are un background literar oarecare, mai mult sau mai putin obscur. Eu par picata la intamplare, (noroc ca nu sunt cea mai mica).
Tema generala sunt conflictele net-based, stupidity-based, people-based. S-a mai adus in discutie si problema plagiaturilor, a denigrarii vs. adevar, ce poti spune si in ce conditii. parerile sunt impartite. (Nu stiu de ce dar discutiile in contradictoriu ma captiveaza.)
Eu, bineinteles ca nu m-am linistit pana nu am ales o tema irealizabila intr-un timp atat de scurt: conflictele eului……mda…..ce stiu eu despre subiect? Asta e o provocare si o sa public eseul meu dupa toate eforturile creieresti din tabara asta.
vivent les comedies, vivent les ecrivants!
part 1. in and out. over
SEIZE LIFE!
seize life! eat bread with gusto
drink wine with a robust heart
oh yes - God takes pleasure in your pleasure!
dress festively in the morning
don’t skimp on colors and scarves
relish life with the one that you love
each and every day of u’re precarious life
Each day is a gift from God.
Make most of each one!
For there is neither work to do or thoughts to think
In the land of the dead!
LIVE creatively ! LOVE extravagantly! LIFE is a gift! enjoy!
btw..ascult hawk nelson - take me
Numai cine stie cum e sa mergi cu transportul public poate patrunde in lumea magica a sobolanelului cu roti ce te duce si te-aduce, tot timpul in siguranta, dar niciodata la fel.
Avantajele sunt numeroase, nu are rost sa le enumeram acum. Cert e ca gratie R.A.T.T vocabularul meu s-a imbogatit considerabil cu urmatoarele: scuze, pardon, ‘tuti mama lui de rabla, #&/*/(&%¤… (sa trecem peste asta!)
In afara de asta, abonamentul e aberant de scump si mai bine pun benzina in trabant si ma car cu trotineta!
