cand nimic nu ma conteaza … dar totul e important

Oare chiar invata omul din tragedii? Oare din moartea ei am invatat macar ceva?… oare mintea mea pietroasa si-a gasit un petec de lumina in una dintre cele doua experientae umane fundamentale? oare am crescut un cm sau am decazut un bolovan?

de un lucru sunt sigura….am fost mult mai interesata de sentimentele ce mi-ai provocat, chiar mai mult decat posibilele ei transfigurari.. si e trist…e foarte trist…pana la sfarsitul zilei am ramas o arhitectura searbada si stoica, am ramas la fel de singura ca inainte…

atunci cand zilele tale devin haotice, si faptele tale inexplicabile….te intrebi oare care e masura in care Dumnezeu e dezgustat de tine? unde e limita pana la care gasesti iertare…caci intelegere ar fi prea mult…?

oare unde se opreste nebunia din viata unui om? sau oare se opreste? se spune ca fiecare are ciudateniile lui…dar atunci cand devi dezgustat de lucrurile din viata ta se numeste ciudatenie?

ma vedeam trecand pe strada si in pumni aveam o farama de nisip …. stiam atunci si acolo ca nu eram decat ce am in mana… si ca tot ce ma face deosebit nu se afla pe aceasta lume..si totusi de prea multe ori inchid ochii si aleg 180…

cand totul isi pierde esenta si nu mai conteaza o eticheta si un nume..ramai singur si dezgolit … esti transparent si vulnerabil… atunci poti sa gresesti cel mai usor …si ranind ramai si mai singur… oare unde se opreste nebunia?

si apropo ….pe mormant erau peste 100 de coroane….am pus 2 trandafiri la capul vostru…