s-a desfasurat in fata mea un spectacol de putrefactie umana si de clovnerie imerfecta…te miros….cu toate scheletele din dulap si din buzunarul de la pantof te miros…puti…urat…si cand imi ceri sa te iert e ca si cum mi-ai spune sa decapitez un mort proaspat. cand imi vorbesti iti urez binele si in mintea mea ai la gat un streang din intestin si te legeni domol in vantul cald de toamna. ploua peste tine si peste noi…si sper sa stearga tot ce a fost…dc nu te-as fi cunoscut…si dc nu as fi pus valoare pe o bucata de carne muritoare poate k nu as fi invatat cat de profund se poate trai…aud vocea ta de opera demolata si toate ticurile tale verbale si non-verbale lovesc in pereti ..ies din cusca…latra, urla , musca, sasaie….esti un carton plini cu neadevaruri…esti o rata cu posteriorul prea urias si nu reusesti sa tragi bagajul pacatelor tale dupa tine….te scufunzi…nu k ai fi stiut vreodata sa inoti..cand ai fost ratusca cea urata si iubitoare…te-am iubit…cu o dragoste destul de egoista ce-i drept, dar te-am iubit! de la inceput ti-am spus k o atasare de mine nu iti aduce mantuirea…ai crezut k prin mine te rascumperi? eu nu am ce ai tu nevoie sa traiesti!…ai crezut k toate cuvintele si pancardele de avertisment erau desenate de copii ingnoranti pe sosea?….trebuia sa te uiti mai bine in coltisorul stang, acolo unde nu mai bate de mult lumina….sa vezi si bagajul tau si  bagajul meu.

Ai spart totusi crusta si cand ma atingeai aveam impresia k sunt inca murdara….ca nimic, oricat de satisfacator, nu are puterea sa ma salveze. in plus ai aruncat nesiguranta si lamentarile tale stupide peste mine, cand eu nici macar nu eram obisnuita sa caut, sa dedic si sa iubesc, iar atunci eu am ras  si tu ai agonizat… esti si mai urat cand plangi…imi inspiri o mila patetica , izvorata din instinctul unei specii de a dispretui o veriga slaba, dar totusi stand langa ea isi demonstreaza talentele ei extraordinare..tu plangeai, eu ma sufeream in tacere.

m-ai invatat k si cea mai iubitoare si grijulie persoana din lume inseala….o meritam din plin…si eu i-am inselat pe altii…dar totusi?oare o sa o iau k pe o invatatura de minte? ca si cum aceasta mi-e rasplata pentru tot ce am facut cadavrelor din baie? da de unde….! nu iti accept greseala…greselile mele eu le-am iertat sunt in trecut…

pe tine nu stiu daca sa te iert sau sa te fac un nou schelet. vreau sa te reprim..vreau sa beau tot veninul si sa devin imuna..vreau sa te arunc in strada…unde mintea mea nu mai ajunge….si nu-ti fa probleme! strada asta e plina cu ramasitele oamenilor ce au cunoscut otrava ca si tine…nu te vei plictisi.

zici k vrei sa fii mare…si te inghesui tot mai adanc in cutiuta ta de bere. eu ma mir k un voluptuos ca tine incape intr-un spatiu atat de stramt…si ce daca ramai pustiu toata viata? si ce daca nu e sfarsitul lumii? pentru mine esti un sfarsit…incepi sa dispari si sa te pierzi…pe scurt si fara poezie> esti ordinar in gesturi si jegos in fapte. inseli cu zambetul pe buze si cu minciuna in buzunar.. spui ca iubesti si in final distrugi obiectul afectiunii.. Da, te iert. Ma iert si pe mine. ne iert pe amandoi. eu sunt libera. oare si tu vei fi intr-o zi?

rochia rosie

Sa transpar prin emotiile toate, in fata tuturor, sa fiu la fel de optimista…. Asta imi doresc de mult…

Vreau sa reiau prietenia cu bianca si cu restul lumii in general. M-am cam pierdut in ape tulburi. Sunt multe multe valuri pe lume.. cele mai multe au cea mai dulce spuma…ca o sampanie buloasa scoasa din frigider si imprastiata pe tavan…

Ma vad intr.o rochie…o rochie superba…rosie….lejera…in bretele ..curgand pe forma trupului ….tin in mana un pahar cristal….culeg samburii de sampanie de pe tavan..care pic cu pic completeaza paharul lunguiet …sunt cu prietenii ..toti rad….un moment memorabil…

Un moment in viitor cand voi absolvi ..cand voi deveni doctor…

Cand ma voi arunca si ma voi dedica in slujba sanatatii universului

Cred k o persoana poate face o diferenta imensa….cred k lumea intreaga are nevoie de persoana aceea….si god knows I wanna be it…

Vreau sa iubesc oamenii….e greu…e foarte greu…

Atunci cand simti cat de stapan esti si gusti din picaturile alea selenare spuma iti ajunge pe buze dar nu reusesti sa simiti gustul…te imbie si napustesti cu carminul infierbantat sper ea …. Ceva se intampla pe parcurs…si te pierzi…

statut de om student

traiesc intr.o amorteala de nedescris and im thinkin > dupa inca 5 ani de medicina oare chiar toti neuronii mei o sa ia vacanta?

Viata de om student e cat se poate de productiva! miroase a formol 40%, a `things that dont relate to medicine` 60% , miroase a cafea si hot cou-cou dupa fiecare lab.

Dupa ce purecam faculta de la etajul 3 pana jos la semiunu , parter, subsol, jos sus, lab-curs, noi, enoriasi credinciosi ne intoarcem la cafeaua cea de toate pauzele.

Totul e dinamic, nu te lasa sa gandesti, nici o urma de nesiguranta, totul trebuie disecat-impartit-maruntit-rontait pana nu mai ramane gol, fara urma de demnitate. La final devi transparent.

Am asistat la o decapitare live. M.am uitat in jur si am observat cum toti filmau, pozau, si radeau si eu

(STOP am varsat iaurtu`)…ok o bluza si 2 nervi mai incolo revin la subiect>

si eu imi imaginam cum protesteaza cadavrul, reconstituiam miscarile fetei, a muschilor scosi la lumina, zbatutul globilor oculari si venele se umflau si sangele pompa furios….aveam o intreaga poveste si un scenariu siropos… mirosul de formol si carne m.a scos totusi din reveria mea fericita

laboratoarele de anato sunt lungi si se desfasoara cu cosmopolitan , scaune patrate fara spatar, si Vaida…. Dansa e asistenta noastra de lab ..o adevarata persoana-fenomen. o admir pentru sarcasmul rece si umorul negru, imi place k rade si se amuza, imi place k tine la noi in felul ei ciudat si critic, imi place k vorbeste rarait si are parul rosu, k e medic homeopat si k nu raspunde la telefon; peste toate lucrurile straluceste o latura inteligenta si umana. rasul ei e cel mai tare!

La biochimie avem un paianjen mic si indesat, care vorbeste strident si cum stam in spate suntem tinta tuturor intrebarilor de baraj, whateva … foarte boring!

Am luat 8 la anatomie…rusine mie…puteam mai mult…nu am vrut…nu am avut chef..am inghetat in lumea mea awareless…senceless…nu mai am chef sa gandesc…mi.e o leneeeeeeeeeeeeeeeeeee…..

sporturi cofeinizate

Un studiu a lui Rutgers confirma ca o doza mica de cafea si exercitii da bine la sanatate!…

Some degree of programmed cell death, also known as apoptosis, was observed in the DNA-damaged cells of all four groups, but the caffeine drinkers and exercisers showed an increase over the UVB-treated control group. Apoptosis is a way in which cells with badly damaged DNA commit suicide – UVB-damaged cells in this case.

“If apoptosis takes place in a sun-damaged cell, its progress toward cancer will be aborted,” said Allan Conney, director of Rutgers’ Cullman Laboratory.

Compared to the UVB-exposed control animals, the caffeine drinkers showed an approximately 95 percent increase in UVB-induced apoptosis, the exercisers showed a 120 percent increase, while the mice that were both drinking and exercising showed a nearly 400 percent increase.’

ascult mute math … plan B , control

rad

de

fapt

mai

mult

zambesc

k am fost la aerokick si mi-am inmuiat mandibula intr.un pumn

I donno! de cate ori mi se umfla o idee nu mai merge ejectul! vreau sa treaca examenele….vreau sa nu mai aud OH, biostatistica, gligozilari, amilaze, girusuri si sinusuri, procerus si pterigoidieni…..nu mai vreau Buni sa intre in camera si sa imi scoata ochii k nu invat, k iar pierd vremea, k toti pierdem vremea, k suntem o generatie de oameni ocupati-grabiti-vitezomani care paradoxal nu fac nimic..!

vreau o casa pe plaja si il vreau pe jonny depp din sweeney todd, si il vreau cu tot cu lame !

not dead, just underground

“Sunt la medicina si asta imi ocupa tot timpul“… NOT always true…:D

Adevarul e ca preocuparile mele blogaresti s-au racit saracele aproape de tot.. lipsa de interes, puterea de a tasta, cand-e-chef-nu-e metoda, preocupari diverse, dar niciodata lipsa de inspiratie.

Im not dead , just underground:)))

and coz im in a very good humor tudei……:D:D:D:D

couldnt o` done it better!

MY GOD WOMAN!!!:))))

believe in the power of change..good healthy, happy change:))

meditatiile lui Deacartes

Luni

Realizez ca niciodata nu am examinat temelia credintelor mele deci as putea sa gresesc in totalitate. Sincer sa fiu, nu cred ca ma insel in vreo privinta, dar ma gandesc ca poate fi amuzant sa aduc dovezi in senul acesta.

Marti

Am deschis ochii cu realizarea solida: Eu sunt. Eu exist.(Note to self: imi trebuie un slogan mai comercial.) M-am lasat purtat de val si m-am autoconvins ca sunt, prin urmare, non-fizic si indivizibil. Inca o zi productiva!

Miercuri

Propria existenta ca fiind singura certitudine se dovedeste a fi ingraduitoare. trebuie sa gasesc un motiv pentru a crede ca si celelalte lucruri exista. Un Dumnezeu bineintentionat ar explica lucrurile, dar nu am dovezi ca El exista. Argument pe care il voi imprumut de la Aquinas. Sper sa nu isi dea seama nimeni.

Joi

Nu sunt sigur ca imi amintesc exact ce am facut toata ziua. Probabil nimeni nu isi va aminti.

Vineri

Privind in urma, argumentul lui Aquinas despre existenta lui Dumnezeu pare ridicol. Incerc sa gasesc altul. Nu reusesc. In schimb, mai fur un argument de la Aquinas.

Sambata

Trebuie sa inchei subiectul azi. Ipoteza ca existenta lui Dumnezeu face ca toate lucrurile sa fie demne credibile pare greu de digerat, din moment ce ni se permite sa facem atatea greseli. Concluzionez ca se straduieste din rasputeri.

Deci, din moment ce eu exist, Dumnezeu exista si El nu ne-ar insela, pare motivat sa afirm ca totul este mai mult sau mai putin asa cum pare. Ce usurare!

Dumnica

Pfuu, merit o pauza dupa toate astea! Imachetez hainele pentru o excursie cu familia regala in Suedia. Sper ca regina nu are obiceiul de a se trezi prea devreme.

Articol preluat de aici

ultracalicografragilistica…ma gadila circumvolutiile

[sufar].. putin pe indesate, si putin pe laturi

suferinta mea e ca plicul de ceai,

apa fierbinte imi dilata endorfinele, gandurile se transforma in raci…

oare chiar am exagerat cu cumparaturile zilele astea…

da da bine nenea [*FancyModernDayMoneyFactoryDreamEatinLifeSuckerThoeryMunchkin psihologu**] spune in toata lumea pe diferite voci si cu diferite grimase ca terapiile prin exagerari – spart oglinzi- tipat la perete- plangi si te descarci ..pe timpul lui si banii tai – cumparat nothingness din vitrine plenare si dea pururi noi te ajuta ! te ajuta sa ce? sa ai cosmaruri ca ti.e gol buzunarul? nu am nimica cu nenea [***FancyModernDay..blabla ..***]

postul asta nu are nici o logica ascunsa…fac terapie…ma descarc…pe banii mei …pe timpul meu..pe tastatura mea ..si butoanele patate cu ceai imi zambesc…k doar totul zambeste…k doar de aia e terpaie!!

aa..si cine spune ca omul este un animal politic sa si-o tina pentru el.. ma ridic deasupra si refuz conditia … ultima oara cand m.am trezit in jungla o foooostt….hmm….niciodata!?!!! chiar dc refuz etichetele TOTUSI aprob aberatiile in ones safe zone…

[sufar] … un pic pe stanga un pic pe retina, si mai spre dreapta

[sufar] de optimism debordant si de aia ma iert prea usor … si toate personalitatile mele integrate protesteaza pentru ca lor le convine sa ma dedublez sa ma perii sa ma agit pentru comfort emotional..sa ma agit pentru depresiile care ma duc in melancolia de ora 5 cu cofeina ceara topita si muzica de parcarea unui local olddie but oh so goldie gen down in mexico …melancolie de 5 pana la 6.35 care e asa de dulce…

cand totul devine mai acru.dulce.amaristico.fantezist…vin spre mine ecourile mele punkrokiste … ah….reality.,…smells fresh

:X mind beater :X

exista cateva lucruri constant bune, megalisticoase si extaticosiropoase…..eu am aflat unul

dintre ele …. si sunt mandra:D

si da.. in ce priveste royal crowned heads

e adevarat ca nu ploua niciodata la fel…

cand nimic nu ma conteaza … dar totul e important

Oare chiar invata omul din tragedii? Oare din moartea ei am invatat macar ceva?… oare mintea mea pietroasa si-a gasit un petec de lumina in una dintre cele doua experientae umane fundamentale? oare am crescut un cm sau am decazut un bolovan?

de un lucru sunt sigura….am fost mult mai interesata de sentimentele ce mi-ai provocat, chiar mai mult decat posibilele ei transfigurari.. si e trist…e foarte trist…pana la sfarsitul zilei am ramas o arhitectura searbada si stoica, am ramas la fel de singura ca inainte…

atunci cand zilele tale devin haotice, si faptele tale inexplicabile….te intrebi oare care e masura in care Dumnezeu e dezgustat de tine? unde e limita pana la care gasesti iertare…caci intelegere ar fi prea mult…?

oare unde se opreste nebunia din viata unui om? sau oare se opreste? se spune ca fiecare are ciudateniile lui…dar atunci cand devi dezgustat de lucrurile din viata ta se numeste ciudatenie?

ma vedeam trecand pe strada si in pumni aveam o farama de nisip …. stiam atunci si acolo ca nu eram decat ce am in mana… si ca tot ce ma face deosebit nu se afla pe aceasta lume..si totusi de prea multe ori inchid ochii si aleg 180…

cand totul isi pierde esenta si nu mai conteaza o eticheta si un nume..ramai singur si dezgolit … esti transparent si vulnerabil… atunci poti sa gresesti cel mai usor …si ranind ramai si mai singur… oare unde se opreste nebunia?

si apropo ….pe mormant erau peste 100 de coroane….am pus 2 trandafiri la capul vostru…

[eclesiastika]

Trecea, intr-o dimensiune exacerbata, pe strada, o silueta slabanoaga. De mana dreapta era atarnata o doza de Cola umeda, si pe gat se prelingeau urmele gandurilor ei. Era tacuta si enigmatica, cu o privire voluptoasa si aprinsa. Cauta pe cineva. Cauta … dar nu mai conteaza …

Genele i se incolaceau in jurul soaptelor, o strigau, era scarbita…

Semnalele luminoase o strigau, vitrinele vii intindeau scheletele spre ea, noaptea tacea, zilele dormeau. Nimic nu o fascineaza, si ea dormea si era scarbita.

Pe strazi treceau metafore imbujorate, ruiniele a ceea ce au fost odata oameni. Unii zambeau, altii vociferau, dar oricum nu conta, toti erau morti.

Noptile sforaiau, zilele curg si ea privea si era scarbita.

Curgeau torente pe obrajii stacojii, curgeau sperante si minciuni, cadea si ea odata cu ele. Totul se reducea, totul se inchidea in sine, drumurile continuau sa se incovoaie fara rost. Totul murea si ea era scarbita.

Era sumbru, poate chiar trist, dar nu are importanta.

Cautarile ei o duceau in strafundurile experientelor umane, dar tot ce gasea erau niste palcuri de maimutici alcoolizate, gramezi de ambalaje mototolite, scanduri scartaitoare si poate cateva flori uscative.

Un minut de nou…un minut de inedit…ceva nou…ceva original…sufocare, tacere…

Ochii ei se inchid peste o lume de farfurii sparte, un taram de copy paste, un afis prost cu o recenzie superba, dar falsa.

si e de abia dimineata